Tata

C. P. A. – Alexandru Petria: Tata 

unde e tata?, o să întrebi

și n-o să-ți răspundă decât vântul confuz

printre blocuri,

unde e tata?, o să repeți

și-o să se inflameze nedumerirea,

unde-l găsesc pe tata?, o să insiști,

nu este dintr-o dată,

a plecat să-și împrăștie ideile

și n-a mai dat nimeni de el, se zice,

l-am văzut când și când,

o dată sau de două ori pe an,

în zece ani de 20 de ori poate,

tata mi-a dat lapte cu biberonul,

m-a consolat când m-a părăsit prima dragoste,

sigur că se gândește la mine,

chiar, unde e tata și de ce nu se întoarce?,

l-aș strânge în brațe dacă nu mi-ar fi jenă,

tata e învechit și nu prea știu cum să-l iau,

o să râdă colegii și prietenii,

chiar, unde e tata?,

mai e vreun anotimp

în care să bea un ceai, o cafea?,

un anotimp unde să-și trosnească oasele?,

soarta taților e să plece, rând pe rând, știu,

dar îl aștept și-o să ne întâlnim fără doar și poate,

îmi dau seama că-l iubesc cu adevărat pe tata

când nu-l pot atinge