cu tîmpla pe prosop adulmecam,
priveam prin gene, deasă ceață,
nisip și iarbă, gudron și macadam,
sub soare lenevos de dimineață…
nu-s beat, ci numa tare ostenit,
cu mici dureri în ceafă și în tîmple
ca după trei hectare de cosit –
ceva va fi acum să se întîmple…
în trei n-a fost vreodată ca să fie,
în doi a fost cu-asupra de măsură,
dar unul e-nchis acum în colivie,
iar cealaltă iute fuge în trăsură…
îmi cînt aleanu-n barba colilie
și răcnesc cît încă pot din gură!
Liviu Antonesei
19 Februarie 2024, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu