Florian Silisteanu
(cântec pentru bojana, pentru SERBJA dragă și sfântă)
voi merge iar din sat în sat voi măsura printre distanțe altă soartă
pe care intră-ies fără bilet de voie
toți sfinții, lăcustele și umbrele de pe corabia lui noe
mă voi muta cu totul într-o apă, voi deveni din nou o sete
pe care DUMNEZEU o soarbe mai mereu dintr-un perete
așa că umpleți cana să dea pe din-afară
lăsați va rog să vină primăvara-n călimară
sosesc nuntașii din satele vecine
la pândă un greiere pe post de lăutar in poartă
alaiul altui sfânt de mărăcine intră
și-i toarnă în pahar Lui DUMNEZEU din soartă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu