Nimic

Fii calm, copile, nimic nu există,
şi totul e cum vezi: codrul, fumul, goana şinelor.
Undeva, departe foarte, în altă ţară,
e-un cer albastru şi-un zid cu trandafiri,
ori un palmier şi-un vânt mai călduţ
asta-i tot.
Nu-i nimic altceva decât zăpada pe creanga de brad.
Nu-i nimic de îmbrăţişat cu buze calde,
şi toate buzele se răcesc cu vremea.
Dar tu spui, copile, că inima ta a păstrat puterea,
şi, decât să trăieşti fără rost, mai uşor e să mori.
Ce-ai tu cu moartea? Simţi oare dezgustul
ce-l împrăştie veşmintele sale?
Şi nimic mai respingător decât să te-omori.
Să iubim viaţa cu lungile-i ore de boală
şi anii apăsaţi de dorinţă
ca nişte scurte clipe în care deşertul-nfloreşte.

Edith Södergran