Am dreptul să respir
o singură dată –
la șapte ani,
când sunt scoasă din groapă.
Atunci înghit luna
și încerc să o fac mai rotundă.
Nu-mi spăla oasele,
fă-le toacă
și lasă-le să-ți spună povestea
unghiilor mele înfipte adânc
într-un timp în care
noi n-o să fim niciodată noi,
pentru că unde ești tu
eu nu mai știu să fiu decât frica
de faptul că aș putea deveni prea vie
și o să mă doară.
Atunci scuip luna,
mă întorc în groapa din mine
și tac.
Alexandra Mihalcea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu