Fata pribeagă

Cine eşti, oare, sălbatică fată,
ce treci drumul mare, rătăcitoare,
drum deschizându-ţi prin vânt, nenfrânată,
sub roşia soarelui faclă ce moare?

E târziu. Poate ai, către seară,-ntâlnire
cu iutele-n aripi, semeţ uragan?
E-un zburător! Şi nu-l află nebuna-ţi iubire
Decât doar înfrânat de elan.

Cu dragoste vântu-ţi striveşte, deodată,
subţirea ta rochie, lin, de genunchi.
Şi-n drum zăbovind, îţi mulează, curată,
făptura-ţi pribeagă din creştet la trunchi.

De ce vijeliei îi vii înainte?
De ce stai furtunii vrăjmaşă mereu?
Zadarnic te lupţi, sub aripi te prinde
uraganul fierbinte al dorului meu!

Johannes V. Jensen