Am făcut tot ce ținea de noi

Am dărâmat pereții,
stâlpii toți de susținere,
am tăiat pădurile și munții înalți,
peștii i-am întors cu burta în sus.
Am făcut tot ce ținea de noi,
și turlele bisericilor le-am scurtat,
încât cerul să nu mai fie proptit
de nici un element de sprijin de pe pământ.
Am făcut liniște, mi-a zis Marți ostenit.
În această liniște profundă
așteptăm, ascunși în iarba nouă,
să cadă cerul pe noi.

 Andrei Gazsi

Risipei se dedă Florarul

Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
Din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul.

Polenul cade peste noi,
În preajmă galbene troiene
Alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,
Şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
Ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri –
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Şi niciodată nu vor fi.

Lucian Blaga