În vis mi se năzar jocuri galbene
Şi mormăi răguşit.
„După un timp, după o vreme
Dimineaţa-i mai înţeleaptă!“
Dar nici ea nu e ca lumea.
Nu mai e bucuria de-altădată
Chiar dacă fumezi între mese,
Chiar de bei ceva ameţitor
În crâşme – postavul verde
si şervete albe,
Săracii, măscăricii, aici se simt ca-n rai
Eu-ca pasărea între gratii.
In biserică pluteşte un iz greoi, e semiîntuneric
Diacii prizează tămâie.
Nu nici în biserică nu-i totul
nu, nu e cum ar trebui!
Urc pe munte gâfâind
Poate apare ceva -
Acolo sus e un arin,
iar sub munte stă un vişin.
Măcar povârnişul de l-aş acoperi,
Cât m-aş mai bucura!
De-ar mai fi şi ceva în plus
Tot nu-i aşa cum trebuie să fie!
Merg pe câmp de-a lungul răului
Lumină-întuneric, Dumnezeu nu e!
Întinderea curată, de albăstriţe-i plină,
însă drumul e cam lung.
Lângă el e o pădure pustie
Unde mişună Baba-Cloanţa
iar la capăt, vai! –
Eşafodul cu toporul.
Undeva, caii dansează-n ritm,
Lin, dar fără voie.
Nici de-a lungul drumului nu e cum trebuie,
iar la capătul lui – nici vorbă!
Nici în biserică, nici în crâşmă
Nimica nu e sfânt,
Ei băieţi nimic nu e ca lumea,
Nimic, băieţi...
Vladimir VîsoțskiTraducerea Doina Constantinescu
https://www.tudoran.net/post/v%C3%AEsotski-lumea-%C8%99i-dumnezeu
