alcătuim noi rugăciuni într-un proiect
de totală smerenie
„fără aripi n-am sens“ – strigă pasărea ascuțindu-și ghearele de reptilă
„vezi, ca într-un fel de război, clipa
nu mai are tandreţe ori milă“
(pasărea din floarea albă muşca, cu o
poftă nebună mesteca o petală
libertatea înaltului doar ţărână era)
*
râul își varsă apele pângărite de
trecere peste tăbliţa de lut (pe care se înșiruie vechile
armonii)
(poate așa au voit în vechime ode să
scrie vechii poeţi anonimi)
sentimentele lor încă mai stăruie (ca o vară
de rând prin îngălbenitele ierburi)
văzduhuri de argint s-au coclit,
zborul
cocorilor a fericit balerina pe scena ei şchiopătând undeva, aproape de capătul lumii
„dulce s-a făcut și tristețea (ca un pom
desfrunzit)“ – strigă (în cerul ei) Pasărea
