„Femeia de vis-a-vis” e unul dintre acele texte în
care nu „se întâmplă” mult la suprafață, dar ceea ce rămâne în tine e
persistent.
E o prezență care tulbură echilibrul – „bântuie”
Și da – femeia aceea rămâne. Nu pentru că spune ceva, ci
pentru că nu spune destul.
cosașii s-au îndepărtat în marele parc și prospețimea
îmi inundă plămînii dinspre sacii coșuri de lîngă bancă
de acolo bîntuie mai puternic parfumul acesta esențial
pe care îl port întrupat din îndepărtata mea copilărie…
cu pieptul nu mai puțin invadat de aburii verzi străvezii
vîrsta nu i-a oferit la fel de multe ocazii de antrenament
e mai nouă în experiența aceasta nu-i propun un schimb
de parcă ar fi săpată în cea mai neagră mai dură piatră!
Liviu Antonesei
20 – 21 Aprilie 2026, în Iași
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu