martie 05, 2025

Dintr-o altă (ne)vinovăție

Fără martori

în întuneric,

oricâte s-ar prăbuși,

lumea va rămâne aceeași,

insensibilă.

 

Totul va fi fost

înghițit dc demult;

 

Până și timpul isteric

își va devora cuvintele,

pentru a nu se mai găsi

nici un martor


Un minut

Inima a stat.

Nu a mai avut răbdare

să bată măcar

șaizeci de secunde, ca să rememoreze

viața unui trup.

A căzut în singurătate.

De-acolo, uneori,

stârnește o boare

ce face tufele insensibile

să se miște.

Numai tu erai nemulțumitul

visând în pustiul apelor,

renegând valurile,

hulind înserarea,

ascunzându-te

de ziua care venea

Fugeai într-o

altă vinovăție

 

Menționat

Azi nu se mai pun oameni

la stâlpul infamiei.

Ai să râzi, dar până

și bârfa a ajuns

o mașină perfectă de ucis.

Radu Cange


Arderea de tot

Ai avut insomnii în

febra heruvimilor?

 

Acolo, presus, doar cenușile

cântă.

 

Eugen Evu

Existențe

Există țări pe care le-am văzut în somn.

Există oameni care însoțesc oamenii vizibili

Ei n-au cuvântul, să îl ucidă: respiră prin umbre.

Există ceea ce nu poți numi, nici atinge cu șinele.

Există o ecuație în care devin neant

Un poem în care redevin zeu.

Există ceea ce nu are memorie, în consecință nu moare

Eugen Evu

martie 02, 2025

Când iubesc

Când iubesc o femeie,

toți copacii

aleargă desculți spre mine...

Nizar Qabbani

Ce-a fost, n-a fost, și iată

Ce-a fost, n-a fost, și iată, ce este, încă nu e

Mai mult eu cred, desigur, în ceea ce va fi,

În clipa-n care, goală, din val te vei ivi,

Regina morții mele, de-a pururea statuie.

Pe jumătate numai, mereu îmi răsări

Făptura ta-nstelată, din undă amăruie,

Pe jumătate numai — și coapsă care suie,

Și umărul, din alge, și sănii sidefii,

Mereu un val te fură.

Te-acoperă un altul.

O pală de-ntuneric pe frunte-ți se răzbună.

Dar eu aștept tot clipa ce spintecă bazaltul

Din nori, să mi te-arunec, pe maluri, o furtună,

Desăvârșită lumii, vânându-ți veșnic saltul,

Și-nzăpezesc sub malul luminii care sună.

Petre Ghelmez