simți cum te obosește
supraviețuirea
și cauți cu lumânarea
secunda de iubire
pentru încă o tresărire
a cărnii
în nudul existenței tale.
dragostea este vecină cu moartea!
nu se trăiește, doar se suferă!
o așezi să-ți doarmă pe sâni,
sub coaste, în pântec,
până simți cum mușcă din tine,
ca o dulce sinucidere,
până crezi că ești singurul înger
de pe Pământ
care s-a întors în placenta mamei
și a învins așfințitul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu