Era o sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă,
Avea doar inimă şi gând
Şi-o fustă verde, de mătasă,
Cu astragal şi iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă.
Şi ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede şi nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.
Leonid Dimov
Leonid Dimov
RăspundețiȘtergere„Tu uită tot, mă uită și pe mine, uita-te-voi, te-am și uitat, cu bine...”
Leonid Dimov
RăspundețiȘtergere„M-a dat de-o parte insusi Dumnezeu
Zambind cuminte, ca un pui de ciuta,
Sa-mi vanza marfa inca nestiuta."