A fost ca o ușă închisă
Ferice de cei rămași pe malul celălalt
corăbii îi așteptau
și mâna lui întinsă peste timp
ca o muzică-naltă
murmur de fructe viitoare.
Ușa s-a mai închis odată
și un singur anotimp a intrat în casă
și n-a mai ieșit.
Cum să reînnoiești începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
focul e stins uitată vechime
din hornuri cenușa se urcă în stele
au înnegrit oglinzile de absență
tace tăcerea-n fereastră.
Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
înainte de înflorirea măslinului
dă foc ideilor
să se nască iar apele
să se aprindă iar focul
ideea e una
am văzut-o n-am uitat-o
vreau să-i dau cuvântul.
Virgil Ierunca
(1971)
