autoportret
doamne cine sunt eu
un mâncător de cârnați
o mare tăcere într-o mare prostie
împletesc funia de care mă spânzur
și-mi scot limba
dintr-o servietă cu mandarine
și
frumusețea unui vers gol
liniștea mea
sunt un om
contemplând descreșterea diafană într-un apartament oarecare
asemănător unei serii de numere depărtându-se în abstract
când luminile au aerul că au căzut și așteaptă
George Almosnino
Nora Iuga
RăspundețiȘtergereCine poate sa jure pe Biblie ca Nichita Stanescu a fost mai innascut poet decat Aurelian Titu Dumitrescu, ca Else Lasker Schuler, mai puternica decat Angela Marinescu si ca Umberto Saba, mai mare ca Nino? Aici nimeni nu sta pe scaunul cuvenit pe drept - poate ca pe lumea asta nici nu exista un scaun cuvenit pe drept, toti stam pe locurile indicate de plasatori care, fiindca uneori ne e egal unde stam si mai ales ca nu-i frumos sa-i deranjezi pe altii cand spectacolul a inceput, ne plaseaza pe unde apuca ori, in cel mai bun caz, dupa frecventa cu care aparem la televizor…