Am iubit

am iubit de când mă ştiu cerul verii, străveziu, despletitele răchite,

curcubeiele pe stânci ori pădurile adânci sub ger alb încremenite.

mi-a fost drag pe bărăgane să văd fetele morgane ori

pe crestele din munte

joc

de trăsnete rotunde,

scurgerea cocorilor,

pacea înălţimilor, semeţia pinilor plini de scama norilor.

am iubit iubirea pură, floare roşie pe gură

și în inimă

arsură,

în priviri

zăpezi candide și-n piept voci necontenite.

m-a înfiorat ades tot ce gândurile ţes: pe al filelor polei dansuri

repezi, legănate,

de pe

arcuri înstrunate,

săgetarea de idei... toată-această măreţie ne-a fost dată din vecie...

Nicolae Labiș