Când a trecut Dumnezeu,
Pe la casa în care am copilărit...
Era desculț,
Au rămas adânc îngropate
În râsul meu,
Și de atunci... în fiecare anotimp
Eu fac păsări de lut,
Le așez în cuiburi; de a fi sau a nu fi,
Le învăț să râdă
Și le zbor... prin fereastra casei,
Anul următor le aștept cu pâine și poeme.
Vicu Cojocaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu