Poezie

the cauch sleeper

　

... aşa se întâmplă şi în această nefericită dimineaţă,

de când mă ştiu nu cred să fi avut un loc al meu, de asta

până şi somnul meu se poate spune că datorează ceva,

mereu mi-am pus la încercare carisma, vocea,

şi-am cerut seara o pernă şi dimineaţa o cafea,

am ocupat diverse canapele, fotolii extensibile,

pe la prietenul meu bibliotecarul, pe la anticar acasă

pe la colegii de cenaclu, pe la lăutarii mei,

prin vagonul de muncitori unde lucra unchiul,

pe la iubite de ocazie unde plăteam în natură,

pe la oameni pe care abia-i cunoscusem, pe la rude

şi când dormeam în gară sau în podul unei case,

în sediul teatrului îngrămădit de costume, recuzite,

sau sub cerul liber, îmi închipuiam totuşi

că dorm tot pe o canapea sau un fotoliu extensibil ceva,

în geanta de umăr am mereu un schimb de haine,

un săpun, un deodorant, o carte cu poemele cuiva,

de asta cred că şi în viaţa de apoi, când va fi

nu se va putea găsi un loc al meu şi voi fi nevoit

să-mi folosesc carisma, vocea, să-l conving pe vreunul

să-i dorm pe canapea, dimineaţa să mă trezesc,

s-o iau de la capăt cum se întâmplă şi în această

nefericită dimineaţă, e iulie, 28, soarele cerne perdeaua,

din macrame pe parchet sunt mici insule lucind calde.

Mihai Amaradia