C. P. A. – Radu Mârza
Nu am mai scris
demult
o poezie.
Peste mine
s-au prăvălit tot felul
de meteoriți,
cataclisme,
inundații catastrofale,
pământul s-a cutremurat,
iar arca mi s-a desprins
de la debarcader,
plutind în derivă,
lovită de valurile
mesagere demente ale lui
Poseidon dezlănțuit,
de teribilele stânci
Scylla și Carybda.
Muza m-a părăsit
și ea.
Și peste gândurile mele
s-au prăvălit rachete,
proiectile, foc de artilerie,
turele de tancuri,
explozii,
îmi țiuie urechile
de vaietele celor
care rătăcesc
printre ruinele fumegânde
și nu-și mai găsesc
nici măcar locul
unde le-au fost casele.
”Nu vă temeți!”
a spus Carol,
în repetate rânduri,
și florile au izbucnit
în primăvară,
iar lespedea grea
s-a mișcat de pe mormântul
sfânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu