sunt fratele siamez al gunoierului din oraş
avem un singur captrebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
dacă vrei să faci faţă îmi spune fratele meu
în restaurant intră pe rând personajele din
romanele americane toţi sunt într-o formă excelentă
capabili să îndure orice
furculiţele se înfig la unison în hălcile de carne
trupurile lui huckleberry finn holden humbert humbert victor mancini
se dizolvă în grăsime
feţele lor îşi pierd trăsăturile
mă uit în oglindă
mă recunosc cu greu
am fost cândva
al dumneavoastră arturo bandini
zilier al fabricii de conserve
citeam nietzsche pe ascuns
mă uitam prin geamul bucătăriei la femeia îmbrăcată în alb
care cobora din decapotabila albă mă îndrăgostisem
trebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
îmi spune fratele meu siamez
doar aşa poţi să atingi iluminarea
masa diformă de carne dispare în pungi de gunoi
măturăm resturile dăm cu mopul cu înălbitor
şi degresant industrial cu aromă de lămâie
stăm lângă ghenă fumăm o ţigară
amestecul de lumină naturală şi artificială
depozitele lemnul scorojit lămpile mari albe
par pictate de hopper nebunia lui pollock
şerpuieşte în dâre subţiri pe asfalt
steagul americii flutură pe catargul unui yacht
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu