lui gheorghe grigurcu
mă spăl pe limbă cu apa care cîntă
în mîinile lui iisus cînd o bea
mă spăl pe fiecare vers pe care-l scriu
cu apa care cîntă în mîinile lui iisus
cînd o bea
mă spăl pe ochi cu viaţa tatălui meu
care a murit de mult
şi cu viaţa mamei mele
care m-a născut de mult
în mîinile lui iisus cînd o bea
mă spăl pe fiecare vers pe care-l scriu
cu apa care cîntă în mîinile lui iisus
cînd o bea
mă spăl pe ochi cu viaţa tatălui meu
care a murit de mult
şi cu viaţa mamei mele
care m-a născut de mult
mă spăl pe limbă cu apa care cîntă
în mîinile lui iisus cînd o bea
în mîinile lui iisus cînd o bea
*
biciul cine îl înghite pentru totdeauna
buboaiele uriaşe ale lui iov cine le mănîncă
întocmai cum zmeură dulce-ar mînca
viaţa mea cine o desparte în albă şi neagră
şi o aruncă nu jos pe pămînt ci sus
în pieptul ţesut din ochi de vulturi
negri jumătate jumătate albi
ai norilor de nevăzut de pe pămînt
cine o lasă borţoasă pe ea singurătatea mea
dacă nu moartea mea
care e zăpada care în clipa aceasta
se leagănă somnoroasă în mustaţa
şi de in şi de cînepă a lui dumnezeu
cine-l suie pe iepure pînă în adîncul plămînilor mei
şi-l dezpoaie de frica crezută fără leac
chiar cu mîinile mele
cine face focul în miezul focului
şi-l mănîncă după aceea cu gura mea
dacă nu chiar eu mai înainte cu o mie de ani
de a mă naşte mama mea
buboaiele uriaşe ale lui iov cine le mănîncă
întocmai cum zmeură dulce-ar mînca
viaţa mea cine o desparte în albă şi neagră
şi o aruncă nu jos pe pămînt ci sus
în pieptul ţesut din ochi de vulturi
negri jumătate jumătate albi
ai norilor de nevăzut de pe pămînt
cine o lasă borţoasă pe ea singurătatea mea
dacă nu moartea mea
care e zăpada care în clipa aceasta
se leagănă somnoroasă în mustaţa
şi de in şi de cînepă a lui dumnezeu
cine-l suie pe iepure pînă în adîncul plămînilor mei
şi-l dezpoaie de frica crezută fără leac
chiar cu mîinile mele
cine face focul în miezul focului
şi-l mănîncă după aceea cu gura mea
dacă nu chiar eu mai înainte cu o mie de ani
de a mă naşte mama mea
*
dumnezeu din ce în ce mai curios
şi-a sumes mînecile cămăşii de pînză de in
pînă deasupra de coate
după care a înfipt toate cele zece degete
deodată în creştetul capului meu
şi mi-a întors capul pe dos
şi-a sumes mînecile cămăşii de pînză de in
pînă deasupra de coate
după care a înfipt toate cele zece degete
deodată în creştetul capului meu
şi mi-a întors capul pe dos
nu mai am de ales
voi umbla de-acum înainte printre semeni
cu capul întors pe dos
ca o floare sîngerîndă
voi umbla de-acum înainte printre semeni
cu capul întors pe dos
ca o floare sîngerîndă
HAI SĂ MÎNCĂM PUR ȘI SIMPLU ZĂPADĂ ȘI GHEAȚĂ (II)
RăspundețiȘtergerelui gheorghe grigurcu
va veni moartea şi va tăia lemnele epocii mele
pe oasele mele şi pe carnea mea
cu satîrul cel negru şi greu al nimicului
va veni negrul cel mai dens şi va începe
să danseze pe oasele mele şi pe muşchii
mei încă nu morţi de tot
încă nu pentru totdeauna învinşi
va veni trenul cu o singură trecece pe linia orizontului
trenul plin cu morţii cei mai frumoşi
şi mai eleganţi ai planetei
trenul cu un singur loc încă liber
al meu undeva pe ultima scară
în ultimul vagon
dar va veni şi poemul cu o singură trecere
pe muchia zării
poemul cu un singur locuitor
poemul cu un singur fotoliu
în casa transparentă de sticlă
poemul cu un singur stăpîn
şi moartea rîde la orizont
şi poemul cu un singur locuitor
străluceşte la orizont
ştiu că eu sunt poemul cu o singură trecere
pe muchia zării
ştiu că eu sînt singurul lui locuitor
ştiu că eu sînt singurul lui stăpîn
dar neliniştea din oasele mele şi din muşchii mei
este departe de a fi neînsemnată şi trecătoare
şi-atunci îmi înmoi degetele în sîngele meu
încă atît de roşu încă atît de viu
şi scriu
pesemne că poemul care trece o singură dată
pe muchia zării
este jumătate moarte şi jumătate om
pesemne că moartea care rîde la orizont
este jumătate om şi jumătate poem
pesemne că eu însumi sînt încă din burta mamei mele
jumătate moarte şi jumătate poem
HAI SĂ MÎNCĂM PUR ȘI SIMPLU ZĂPADĂ ȘI GHEAȚĂ (I)
RăspundețiȘtergerelui gheorghe grigurcu
atenţie atenţie vine poemul călare pe un asin alb
vine de departe din spaţii necunoscute
din timpuri care nu au mai fost
atenţie atenţie vine poemul călare pe un asin alb
ar semăna cu un prinţ dacă nu ar avea
picioarele trupul mîinile capul şi ochii de apă
ar semăna cu iisus dacă nu ar avea
ochii negri şi foarte vii
atenţie atenţie vine poemul călare pe un asin alb
e un pic obosit şi-i e frig
e un pic trist şi-i e cald
şi din degete îi picură peşti argintii
care vorbesc între ei
într-o limbă extrem de melodioasă
atenţie atenţie vine poemul călare pe un asin alb
vine de departe din spaţii necunoscute
din timpuri care nu au mai fost
şi merge în alte spaţii necunoscute
în alte timpuri care nu au mai fost
prin ierusalimul pe care îl ştim noi nu a trecut niciodată
astfel că la zidul plîngerii n-a îngenuncheat
astfel că nici în cuie de fier nu a fost bătut
astfel că nici cu pietre în el nu s-a aruncat
atenţie atenţie vine poemul călare pe un asin alb
da da vine poemul care nu a mai existat
călare pe un asin alb care nu a mai existat