[PE APE MERGEM AMÂNDOI
ȚINÂNDU-NE DE MÂNĂ…]
ȚINÂNDU-NE DE MÂNĂ…]
pe ape mergem amândoi ţinându-ne de mână
pe apele pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de ape
ale cerului însă /
şi ele de asemenea fără de sfârşit
pe apele pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de ape
ale cerului însă /
şi ele de asemenea fără de sfârşit
nu vorbim / limbile noastre de ceasuri bune
ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră
la jumătatea distanţei
dintre apele de jos şi apele de sus
ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră
la jumătatea distanţei
dintre apele de jos şi apele de sus
nu ne privim / ochii noştri au pornit
de mult înaintea noastră
ochiul stâng privind spre apele de jos
ochiul drept privind spre apele de sus
de mult înaintea noastră
ochiul stâng privind spre apele de jos
ochiul drept privind spre apele de sus
mergem pe ape amândoi şi din când în când
râdem şi ne sărutăm
şi apele pământului merg mai departe cu noi
ca şi apele cerului
cărora le este foarte drag să meargă mai departe
oricât de departe e departe
împreună cu noi
râdem şi ne sărutăm
şi apele pământului merg mai departe cu noi
ca şi apele cerului
cărora le este foarte drag să meargă mai departe
oricât de departe e departe
împreună cu noi
ţie ţi s-a descheiat bluza de in în dreptul sânilor
mie mi s-a rupt cămaşa în dreptul omoplaţilor
dar nu-i nimic şi chiar dacă
dintr-o dată ne este foarte frig
noi mergem aproape alergând mai departe
oricât de departe e departele
mie mi s-a rupt cămaşa în dreptul omoplaţilor
dar nu-i nimic şi chiar dacă
dintr-o dată ne este foarte frig
noi mergem aproape alergând mai departe
oricât de departe e departele
pe ape mergem amândoi ţinându-ne de mână
pe apele pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de ape
ale cerului însă /
şi ele de asemenea fără de sfârşit
pe apele pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de ape
ale cerului însă /
şi ele de asemenea fără de sfârşit
*
seara se pune singură pe felia de pâine
pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi când aş muşca
din chiar carnea mea cu noapte acoperită
sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
seara se pune singură pe felia de pâine
pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi când aş muşca
din chiar carnea mea cu noapte acoperită
sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
îmi număr culorile de pe degete
îmi număr cuvintele
pe care le-am rostit altădată
o doamne cât de mult am petrecut
de unul singur
sugând cu nesaţ şi din ţâţa roşie a poeziei
şi din ţâţa neagră a poeziei
îmi număr cuvintele
pe care le-am rostit altădată
o doamne cât de mult am petrecut
de unul singur
sugând cu nesaţ şi din ţâţa roşie a poeziei
şi din ţâţa neagră a poeziei
am fost mereu la un pas de moarte
şi nu o dată m-am legat
cu moartea mea peste viaţa mea
cum se leagă o monedă de metal
într-o batistă curată şi albă
nu mie mi-a fost totuşi şi iarăşi totuşi
frică de frică
ci fricii mereu şi mereu
frică de mine i-a fost
şi nu o dată m-am legat
cu moartea mea peste viaţa mea
cum se leagă o monedă de metal
într-o batistă curată şi albă
nu mie mi-a fost totuşi şi iarăşi totuşi
frică de frică
ci fricii mereu şi mereu
frică de mine i-a fost
pe asinul blând m-am suit doar atunci
când am mers dinspre deal înspre vale
când dinspre vale spre deal am pornit
am luat blândul asin în spinare
şi l-am dus până sus
când am mers dinspre deal înspre vale
când dinspre vale spre deal am pornit
am luat blândul asin în spinare
şi l-am dus până sus
sus e un loc bun de pus masa
şi de aşternut patul şi de dormit somn lung
şi de numărat visele în care poemul
doar pentru câteva clipe se lasă
cu sângele la vedere
şi de aşternut patul şi de dormit somn lung
şi de numărat visele în care poemul
doar pentru câteva clipe se lasă
cu sângele la vedere
sus brazii merg în vârful rădăcinilor
tot aşa cum merg tinerii de optsprezece ani
în vârful picioarelor spre iubitele lor
mai fragile chiar decât aerul
tot aşa cum merg tinerii de optsprezece ani
în vârful picioarelor spre iubitele lor
mai fragile chiar decât aerul
sus lumina îşi piaptănă razele direct
cu degetele lui dumnezeu şi iisus
numai aici strălucirea ei este
cu adevărat unică
cu degetele lui dumnezeu şi iisus
numai aici strălucirea ei este
cu adevărat unică
sus iubita mea îmi spală cămaşa
şi tot aici îşi spală şi cămaşa ei
şi tot aici îşi spală şi îşi pune la uscat
rochia de mireasă
şi tot aici îşi spală şi cămaşa ei
şi tot aici îşi spală şi îşi pune la uscat
rochia de mireasă
sus timpul stă îndelung şi îşi descâlceşte
secundele
şi le aşază unele lângă altele
în ordine crescătoare precum
filele într-o carte
secundele
şi le aşază unele lângă altele
în ordine crescătoare precum
filele într-o carte
sus coroana de împărat râde de împărat
şi împăratul are puterea de a râde
cu poftă de sine
şi împăratul are puterea de a râde
cu poftă de sine
sus eu scriu despre mine şi despre iubita mea
până când uit cu totul de mine
şi de iubita mea
până când uit cu totul de mine
şi de iubita mea
sus vine la mine şi cleopatra şi mă pune
să-i povestesc ce s-a întâmplat în egipt
după ce ea s-a lăsat muşcată
de vipera regină
să-i povestesc ce s-a întâmplat în egipt
după ce ea s-a lăsat muşcată
de vipera regină
seara se pune singură pe felia de pâine
pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi când aş muşca
din chiar carnea mea cu noapte acoperită
sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
pe care la gură o duc
şi muşc din ea ca şi când aş muşca
din chiar carnea mea cu noapte acoperită
sau din carnea femeii mele
cu miere acoperită
*
pe flăcări mergem amândoi ţinându-ne de mână
pe flăcările pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de flăcări
ale cerului însă şi ele de asemenea fără de sfârşit
nu vorbim / limbile noastre de ceasuri bune
ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră
la jumătatea distanţei dintre flăcările de jos
şi flăcările de sus
pe flăcări mergem amândoi ţinându-ne de mână
pe flăcările pământului fără de sfârşit
şi ne lovim cu fruntea tot de flăcări
ale cerului însă şi ele de asemenea fără de sfârşit
nu vorbim / limbile noastre de ceasuri bune
ne-au părăsit gurile
şi merg la un pas înaintea noastră
la jumătatea distanţei dintre flăcările de jos
şi flăcările de sus
Nicolae Tzne
RăspundețiȘtergereAM FOST CU TOŢII UNDE AM FOST
ŞI NE-AM ÎNTORS DE UNDE N-AM FOST
am fost cu toţii unde am fost
şi ne-am întors de unde n-am fost
cu mîna streaşină la ochi am plecat
cu mîna streaşină la ochi ne-am întors
cu viaţa pe-un umăr cu moartea pe-un umăr
peste tot am umblat
şi am salutat toţi viii şi toţi morţii
pe lîngă care-am trecut
am băut uneori apă alteori pămînt am băut
şi am mîncat şi lumină şi vînt
şi-ntuneric cu o poftă egală
am fost cu toţii unde am fost şi ne-am întors
de unde n-am fost
*
într-o zi a trecut prin ochiul meu stîng iisus christos
şi l-a împărţit în două ca pe un măr
a doua zi a trecut prin ochiul meu drept dumnezeu
şi l-a împărţit în două ca pe un măr
a treia zi a trecut prin trunchiul meu iubita mea
şi m-a împărţit în două ca pe un măr
am devenit două jumătăţi de măr care se ţin de mînă
ca două versuri într-un poem
încă neînceput de gîndit ori de scris
am devenit două jumătăţi de măr care scriu
una pe alta şi cu limba lui iisus christos
şi cu limba lui dumnezeu
*
cu mine în ea burta ei a devenit verde
şi toţi copiii mei pe care i-am pus
în burta ei au devenit verzi
de fapt mici brotaci străvezii cu poftă
de viaţă şi joacă
şi-apoi şi coapsele ei au devenit verzi
începînd de sus de la îmbrăţişarea
cu pîntecul spre rotule şi pe urmă
spre glezne
şi-apoi şi sîngele ei a devenit verde
și mîinile amîndouă i s-au înverzit ca frunzele
de viţă-de-vie
şi limba ei cu care nu înceta să mă sărute
am văzut-o tot verde încarcată
cu o poftă infernală de viaţă şi joacă
într-adevăr cu mine în ea burta ei
a devenit foarte foarte verde de fapt
încă de acum o mie şi unu de ani
am prins rădăcini în pîntecul ei
şi n-am mai plecat de aici niciodată
*
am dormit în miezul de măr şi carnea mea
s-a făcut pulpă fragedă de măr
am legănat pe braţele mele ca pe copiii mei
seminţele mărului una cîte una pe toate
coroana de pe tîmple mi-am cioplit-o
din carne de măr şi din coajă colorată
în roşu de măr
şi straiele mi le-am făcut din dulceaţa magică
a miezului de măr
şi umblu încălţat prin viaţa aceasta şi prin viaţa cealaltă
prin lumea aceasta şi prin lumea cealaltă
în pantofi albi din coajă de măr întoarsă pe dos
10 Mai 2019