Cred că te-am zărit cândva
pe peretele unei biserici
Dar cred că nu erai tu... stai puțin…
nu, nu era o biserică
ci o casă cu un garaj, poarta dinspre stradă
sau ieșirea dintr-un metrou parizian
Probabil nu era fața ta, ce zărisem
doar liniile taliei văzute din spate.
Nu, nu era talia ta
Era esența lucrurilor
Probabil nici nu purtai desuuri
Îngerii nu poartă lenjerie
Și părul, era auriu ca la icoane
precis că nu erai în metroul acela
acolo, în zilele de paște
se circulă și se cerșește
tu erai în spatele unui geam, o vitrină poate
o icoană pe sticlă, asta da!
pictată invers cu mâna stângă, iar dreapta legată de un stâlp infam
nu am văzut totul, clar cum aș fi vrut
Nu, nu cred că erai tu în icoana aceea tristă
probabil un copil care se pierduse
și nici Paște nu era, cum e azi
ciudată întâmplare…
probabil de aceea mi-o amintesc atât de limpede.
Adrian Grauenfels
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu