Căutări

Ochii tăi, ca toamna, se ravarsă-n păsări
ce-au plecat albastru către alte zări,
ochii tăi, iubito, sfinte înserări,
hoinăresc angelic printre frunze coapte,
despletind poeme, rătăcind cărări...
Cine te mai cântă, cine te mai tace,
trupul tău, gutuie ce-a trecut de prag,
tu ești însăși toamna ce în suflet zace
și-n cuvântul sacru ce l-am scris cu drag...

Ochii tăi, ca toamna, arsă de visări,
îmi trezesc prin sânge veșnice mirări...

Ionel Simota