Credeam că...

Mă dureau rănile
Dar nu cele de la suprafață
Ci acelea ascunse...!

Îmi imaginam cum aș putea să te trăiesc
În liniștea ce se așternea seară de seară în mine.

Treceam prin ultima clipă a neliniștii
Și îmi doream să mă călesc.

Știam că durerea e doar o altă stare,
Că mâine mă voi simți mai puternic,
Știam că rănile se vindecă cu alte răni.

Așteptam să trăiesc o nouă aventură
În care viața să fie mai ușor de trecut!

Și totuși la capăt, putea fi doar cerul plin de stele...

Strălucind în noapte!

Liliana Andrei