iunie 05, 2018

Învățătoarea

În satul meu mi-o amintesc şi-acum
cu glasul aspru şi cu zîmbet bun
venea spre noi pe norul gri de fum
învăţătoarea,albe flori de pruni

ne iscodea privirea cu un zîmbet
ne mîngîia cu şoaptele uşor
cînd mai greşeam ne despărţea de plînset
în vocea ei era suspin şi dor

ne izbăvea de clipele furtunii
în jocul nostru o simţeam mereu
în părul ei a nins cu floare prunii
pe deal urca cu timpul tot mai greu

învăţătoarea-i dusă la culcare
a obosit şi doarme-n fiecare

gheorghe vidican

Un comentariu:

  1. mă înfăşor în tine-n fiecare noapte
    îmbătranesc în tine...şi mă simt
    ca un cireş cu fructele necoapte
    pe talgerul tăcerii de argint

    te simt în mine umbra unei stele
    privesc oglinda vieţii tot mai rar
    te simt curgand cu mainile rebele
    prin trupul meu de linişte avar

    te număr ca ciresele din pom
    şi te întreb de ce-i oglinda cioburi
    de ce-a rămas din umbra mea de om
    doar o tăcere încifrată-n coduri

    te născocesc în mine ca pe-un dor
    de-a fi-n tăcerea nopţii dezertor

    gheorghe vidican

    RăspundețiȘtergere