În satul meu mi-o amintesc şi-acum
cu glasul aspru şi cu zîmbet bun
venea spre noi pe norul gri de fum
învăţătoarea,albe flori de pruni
cu glasul aspru şi cu zîmbet bun
venea spre noi pe norul gri de fum
învăţătoarea,albe flori de pruni
ne iscodea privirea cu un zîmbet
ne mîngîia cu şoaptele uşor
cînd mai greşeam ne despărţea de plînset
în vocea ei era suspin şi dor
ne mîngîia cu şoaptele uşor
cînd mai greşeam ne despărţea de plînset
în vocea ei era suspin şi dor
ne izbăvea de clipele furtunii
în jocul nostru o simţeam mereu
în părul ei a nins cu floare prunii
pe deal urca cu timpul tot mai greu
în jocul nostru o simţeam mereu
în părul ei a nins cu floare prunii
pe deal urca cu timpul tot mai greu
învăţătoarea-i dusă la culcare
a obosit şi doarme-n fiecare
a obosit şi doarme-n fiecare
gheorghe vidican
mă înfăşor în tine-n fiecare noapte
RăspundețiȘtergereîmbătranesc în tine...şi mă simt
ca un cireş cu fructele necoapte
pe talgerul tăcerii de argint
te simt în mine umbra unei stele
privesc oglinda vieţii tot mai rar
te simt curgand cu mainile rebele
prin trupul meu de linişte avar
te număr ca ciresele din pom
şi te întreb de ce-i oglinda cioburi
de ce-a rămas din umbra mea de om
doar o tăcere încifrată-n coduri
te născocesc în mine ca pe-un dor
de-a fi-n tăcerea nopţii dezertor
gheorghe vidican