Iertare

Sfântă făptură! Ades tulburat-am
scumpa, dumnezeiasca ta linişte,
şi de la mine învăţat-ai durerile vieţii,
mai adânci şi mai tainice.

O, uită şi iartă! Asemenea norului, colo,
Prin faţa lunii tăcute, eu mă petrec, pe când tu
din nou odihneşti sclipitoare-n a ta frumuseţe,
tu, dulce lumină

Friedrich Hölderlin