După cădere

Apropie-te
înveleşte-mă în privirea ta ca-ntr-o placentă albastră
cuprinde-mă strâns
aşa cum teaca adăposteşte sabia

Eu îţi dau târcoale eu te adulmec
ca pe un câmp proaspăt cosit
Da. Te recunosc: eşti bărbat
deci amintirea mea de dinaintea căderii
Da. Eşti pur şi simplu originea
coastele tale arcuite sunt matricea frumoasă caldă
sunt spaţiul meu natal
Oho! încă înainte de a fi fost făcută
ţi-am ascultat izvorul sângelui susurul singurătăţii
eu am trăit mirarea cu care cutreierai grădina
Le recunosc mi le-amintesc
îmi amintesc bezna de catifea a cărnii tale
Te-adulmec acum
şi-mi amintesc unitatea

Da. Te cunosc
eşti într-adevăr originea
eşti carnea din care am fost extrasă
smulsă modelată
şi aruncată în această pădure înzăpezită
să-ţi fiu parte să-ţi ţin tovărăşie

Eşti chiar originea din care am fost extrasă
când tu dormeai somnul cel greu divin

Eşti bărbat
fii deci adăpostul meu
fii mierea neagră a dorinţei
fii buruiana cea rea şi lăptoasă a dragostei
şi împlinirea
acum
după cădere

Marta Petreu