Poem nesfârșit

sunt tot mai departe de ea,

într-o grea așteptare.

și drumul acela întinat,
și nopțile acelea întunecate,
și cerul
tot mai rece, tot mai greu.

știi dară
că timpul rămâne în noi
și nu,
nu curge,
nu,
nu iartă.

și nu pot să visez!

ciorapii tăi arși cu țigara,
căzuți pe covor,
și firele de păianjen,
paharele goale,
fereastra pe care o frunză roșie
tresare!

și draperiile de tifon în care
încă stăruie iarna,

când acoperindu-ne
cu rochia ta
când acoperind-ne cu
cu umbra ta...

Atila Racz