Dinspre neunde

...să deschidem iubito fereastra încet
ca pe o carte la pagina despre amurg
să urmărim ploaia de muguri 
gata să plesnească vom descoperi
cu uimire torenţiala deslănţuire
a liniştii câtă viaţă
şi noi în ignorantă smerenie
silabisim alfabetul sufletului silabisim
iertare sufletului meu înfiorat de taine
să visăm ne imploră foşnetul verde să visăm
nu simţiţi
răcoarea nemărginirii-n culorile
căzând enigmatice peste neunde clipeşte amurgul
să deschidem iubito fereastra încet
cum să iei în derâdere soarele
apunând
într-un lan de grâu la marginea câmpului
gata să ne cuprindă pe toţi anotimpuri întregi
cum cuprinde o carte cuvintele
să deschidem iubito fereastra încet
ca pe o carte la pagina despre amurg...

(Mihai Măceș)