Doar iarba

 

C. P. A. – Adela Conciu: Doar iarba 

a căzut peste mine primăvara
dintr-o dată,
ca din cer

după ce-am învățat
cum se moare —
ca toamna,
ca frunza sub care tace
un greier.

a căzut peste inima mea uscată,
peste golul
în care păianjenul
țesea fum și rugină,

peste gândul
că visul e păcat.

și din durere
au început să iasă petale,

în piept
au bătut aripi uitate,

iar azi
doar iarba mă învață
să fiu iar
desculță,
alergând cu luna
prin lunci.