Semne din bătrîni

tata mereu lăsa lucrurile neterminate

când făcea un gard
nu-i mai bătea cel din urmă cui
de mulgea vaca
îi lăsa vițelului mai mult decât să-l sature
dacă plângea
lacrima lui era mai mică decât a tuturor

nici pe mama nu o pupa îndeajuns
nici pe mine
sau măcar icoana lui de căpătâi
cea cu îngerul morții

știa din bătrâni că dacă le lași așa
zilele ți se prelungesc

așa că pe toate le-a lăsat neterminate

și viața la fel

Valentin Busuioc

https://antoneseiliviu.wordpress.com/2025/11/20/c-p-a-a-aparut-rugaciunea-de-iarna-de-valentin-busuioc/

Duminicile poetului la o agapă

Unele duminici nu cer cuvinte noi.
Le ajunge să primească poezia altuia – să stea cu ea la masă, 

în tăcere, ca între prieteni.
Azi, am lăsat cuvintele mele să se odihnească și am deschis 

poezia lui Vasile Gogea, „Duminicile poetului”.
Poate că și duminicile noastre au nevoie de această pace:
un timp al poeziei fără orgoliu, fără zgomot,
ne adună la o agapă a sufletului și lăsăm versurile să vorbească între ele.

Eli Gîlcescu

Duminicile poetului (o propoieziție)

Duminica

în mintea poetului brusc

se face pace.

 

Nu scrie,

citește poezii ale altor poeți.

 

De luni,

războiul pașnic istovitor

între ordinea cuvintelor

din dicționare

și prozaicele legi ale sintaxei

se reia.

 

Pînă la sfîrșitul săptămînii

noi poeme vor deveni

victime colaterale.

 

Apoi

va fi din nou pace.

Vasile Gogea