Mai sparge părul tău geamurile nopții?
Mai urcă el în vară armatele de tei?
Mai lunecă spre seară și în dreptul porții
Mai devastează păru-ți ordinea-n amiezi?
Mai lustruiești cu el argintării?
Mai crezi? Mai te-ndoiești? Mai vii?
Mai te-nfășori în el, când te îndepărtezi?
Mai bate părul tău în visteria lunii?
Mai tâlhărește mirezmele de prin grădini?
Mai se rotește secerând păunii?
Mai taie vârful pădurilor de pini?
Mai strică păru-ți legile plutirii?
Mai dovedești cu el că ai dreptate?
Mai vezi cuțitul ce mă sprijină în spate?
Mai vrem să fim de-a pururi mirii?
Mai sună părul tău ca un choral?
Mai biciuiești cu el popoarele de cai?
Mai vezi împrejuru-ți vreo luntre, vreun mal?
Mai suntem noi viață? Mai suntem? Mai?
Dorin Tudoran
din volumul "Uneori, plutirea" (1977)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu