ianuarie 20, 2022

Poate că fix ăsta e secretul pentru a-ți marca existența

 Accident


E
în mine
această senzație stranie
că sunt deja mort
în India;

Decapitat

în tren
de un peisaj.

Am evitat
la limită stâlpul,
dar asta nu mă-mpiedică
ca de atunci
să mă simt
fără

cap.


Mesaj stradal

Zoro. Târfa târfelor. Pace și Iubire. Te scot din minți.
Un număr de telefon.
Idiot. M+F. O inimă. O pulă.
Te iubesc.

Toate astea
desenate pe o poartă metalică în spatele bisericii.

Poate că fix ăsta e
secretul
pentru a-ți marca existența:

Să scrii cu vopsea neagră permanentă
în locurile publice

un cuvânt de iubire,
un cuvânt de ură,

fără semnătură.


Ghicitori

E bleu
gri
și galben.
Nu,
nu e o ghicitoare.
Îți descriu
pur și simplu
în trei cuvinte
un apus
de soare
pe care
nu-l vezi
de pe patul de spital.

Verde,
portocaliu,
roșu…
Asta-i ușor.
Sunt pletele
copacului
care se ofilește
în fundul grădinii.

Uite:
bleu,
bleu
și bleu.
Nu,
nu e un cer
fără nor,
nici un cer
foarte albastru.
Nu e nimic altceva
decât marea
pe țărmul
pietros
la zece minute după prânz
la mijlocul lunii august.

Da,
îmi bat joc
de tine.
Ce?
Ce spui?
Negru?
Foarte negru?
Închis?
Foarte închis?
Fără pic de alb?

Sunt ochii tăi
închiși
care noaptea
privesc
becul stins
din tavan.

Hai zău,
glumesc.
Răspunde…

Mă auzi?

Jérémy Thiébaud

Traducerea Dana Ștefan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu