noaptea, ți-aș citi din zenobia,
tu ai adormi, într-un târziu,
iar eu aș continua să îți citesc,
tu ai asculta cu ființa ta din somn,
atunci te-aș atinge foarte ușor,
ca să nu te trezesc,
până când mi-ai înroua degetul,
aș întoarce filele cărții cu el,
și, din colțișorul paginii,
parfumul tău s-ar împrăștia peste litere,
ca o mireasmă pe deasupra unui câmp.
Octavian Dănilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu