Sărutînd ascunzișurile misterioase ale trupului său
Adumbrit de cealaltă parte a Lunii
Cu gura mea roșie - un mac în extaz
L-am aflat odată cu
Pierderea răpitoare a cunoștinței
Chiar lîngă mine
În clipele
Morții clinice
În starea sublimă aurorală
Sub apăsarea stelară foarte aproape de astrul
nopții
El rămăsese acolo
Trupul lui gol
Mă acoperea
Respirația lui parfumată mă pătrundea
Îmi deschidea cușca pieptului
Ce-mi devenise strîmtă
Incandescentă
Ioana Diaconescu
SCHIŢĂ DE EDEN
RăspundețiȘtergereCîteva amintiri
În aura solilocviilor mele
Trupul tău aburit de roua nopţii
Pielea sidefie
Ca pe trupul unui copil
Genunchii ghemuiţi la piept
O dată cu sărutul care mă absoarbe
În pasiunea lui infantilă
Mai reală decît însăşi
Viaţa mea
Ioana Diaconescu
Dimineaţă de vară
Dar aceasta nu poate fi
Decât o dimineaţă de vară
Eu la fereastra ta, eu tăcând,
Pielea mea umbrindu-se către seară,
Desigur, multe zgomote se aud
Între zidurile acestei grădini interioare
Dar iată-mă, eu la fereastra ta,
Înnebunitoarea dimineaţă de vară,
Divinele semne ale oboselii pe obraz,
Frumuseţile lumii adunate în
Trandafirul de noiembrie pe care
Îl auzi înflorind,
Bobocul pocnind sub grozavele semne ale verii,
Cumplitele lumini şi foşnetul
Gândului meu fierbinte.
Aceasta nu poate fi decât o dimineaţă de vară,
Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte.
Ioana Diaconescu
UMBRA RÂULUI PE CER ©
– antologie de poezie românească –