Departe

Aș vrea să povestesc amintirea aceea...
Dar iată că aproape nimic n-a mai rămas,
s-a șters
în anii fragezi ai tinereții mele pierdută zace, departe.
O piele ce făcută părea din iasomie...
Noaptea aceea de august... de august să fi fost?...
Abia-mi amintesc ochii; albaștri erau parcă...
Ah! da, erau albaștri, albastru de safir.

Konstantinos Kavafis

Rondelul umbrei viselor

Cu umbra viselor trecând

Peste un chip de preafrumoasă

Ușor mi s-a lăsat în gând

O vară veche și ploioasă

Demultu-mi pare de curând

Ca-ntr-o vecie lunecoasă

Ca umbra viselor trecând

Peste un chip de preafrumoasă

Iubiri pierdute rând pe rând

Fulgere-n vara norocoasă

Și singur cum n-am fost nicicând

Le-adun le pierd într-o vântoasă...

Cu umbra viselor trecând

Pan Izverna

Seducție

Sărutînd ascunzișurile misterioase ale trupului său

Adumbrit de cealaltă parte a Lunii

Cu gura mea roșie - un mac în extaz

L-am aflat odată cu

Pierderea răpitoare a cunoștinței

Chiar lîngă mine

În clipele

Morții clinice

În starea sublimă aurorală

Sub apăsarea stelară foarte aproape de astrul

nopții

El rămăsese acolo

Trupul lui gol

Mă acoperea

Respirația lui parfumată mă pătrundea

Îmi deschidea cușca pieptului

Ce-mi devenise strîmtă

Incandescentă

Ioana Diaconescu