Memorie
aproape de uitare
Moarte
îndepărtată
vocea
râșnește și vibrează și tremură
vântul
neagă
vântul
minte
zadarnic
vânt
mâna se
ascunde
mâna
sfântă
sfântul
trimis
sfântul
înseminat
de
vântul care minte
am
mintit
Neg
Mă culc
din aur
și din faină
aceste
mâini demente sunt ale mele
mâinile
mele sfinte
înseminate
de umbra ta
Mă
prăbușesc
Mă
ating
gestul
unei flori fragil rece
Mă ofer
îngrozitor
abisului
din abis
Mă ofer
tu mă
sperii
abandonez,
Nu te
dau dracului...
Alejandra Pizarnik
traducere: Adrian Grauenfels
desene: Ion Vincent Danu
https://www.academia.edu/79777957/Adrian_Grauenfels0_COMPENDIUL_5?email_work_card=view-paper
RăspundețiȘtergereFlora Alejandra Pizarnik (1936-1972) s-a născut din părinți evrei ruși într-un district de imigranți din Buenos Aires. În timpul scurtei sale vieți, petrecut mai ales între Buenos Aires și Paris, Pizarnik a produs o operă uimitor de puternică, care include poezie, nuvele, tablouri, desene, traduceri, eseuri și dramă.
Încă de la o vârstă fragedă, a descoperit o profundă afinitate cu poeții care, așa cum avea să scrie mai târziu, au exemplificat afirmația lui Hölderlin conform căreia „poezia este un joc periculos”, sacrificând totul pentru a „anula distanța pe care societatea o impune între poezie și viață”.
A fost atrasă în special de „suferința lui Baudelaire, de sinuciderea lui Nerval, de tăcerea prematură a lui Rimbaud, prezența misterioasă și trecătoare a lui Lautréamont” și, poate cel mai important, de „intensitatea inegalabilă” a „suferinței fizice și morale” a lui Antonin Artaud.(„Cuvântul întrupat”, 1965).